Sarcina nu este perioada în care o femeie înflorește. Singurele care înfloresc în perioada asta sunt tâmpitele de griji, acneea și la fel de tâmpitele minute pe care le petreci în chiloți, în fața oglinzii, întrebându-te ce doamne-iartă-mă s-a întâmplat cu corpul tău.

Ca sa nu mai vorbesc despre "creierul de gravidă" care da, draga mea sceptică viitoare mamică, chiar există! Eu, cel puțin, am reușit până acum să mă pun în cele mai penibile situații. Am lăsat telecomanda de la tv în frigider; mi-am căutat telefonul folosind lanterna de la același telefon; m-am enervat, am făcut o scenă și am leșinat ca o divă într-un birou plin de oameni.

Sigur, sunt și părti frumoase. Prima ecografie, când i-am auzit inima mormolocului, m-a lăsat mută. Apoi a doua ecografie, când i-am aflat sexul și i-am numărat degetele, m-a făcut să plâng de emoție ca o descreierată în cabinetul medicului. Am ajuns acasă, am arătat tuturor ecografia, m-am mândrit cu "băiatul lu' mama frumos", apoi am aruncat-o din greșeala la gunoi și mi-am dat seama abia după câteva zile. Așa că am început să plâng în hohote, pe jos, în mijocul bucătăriei, cu mânecile suflecate și cu mâinile mirosind a gunoiul răscolit pe toată podeaua.

Și de aici grijile - cum naiba o să reușesc eu să cresc un copil, dacă nici măcar nu sunt în stare să am grijă de o bucată de hârtie? Mi-a luat ceva timp până să-mi revin din faza "o să-mi uit copilu-n parc și o să-mi dau seama după câteva zile".

Pfff... Cu toate astea, Mama are un plan. Pentru că trebuie să am un plan.