Dragele mele, dacă e un lucru de care îmi e dor de când sarcina mi-a luat mințile, acela este, fără pic de îndoială, Calmul. Dulcele, prietenosul, împăciuitorul Calm. Trăsătura aia de caracter care era mândria mea cea mai mare. Singura mea virtute. Calmul care, împreună cu prietena lui Răbdarea (care, apropo, s-a dus și ea dracului), pluteau ca o aură în jurul meu.

Mi-am pierdut Calmul. Asta nu e bine. Trebuie să-mi fac un plan de regăsire a Calmului.

...

Dar cum naiba să fiu calmă când, fix la ultima bucățică, castronul cu morcovi tăiați mărunt, se hotărăște să-și bage picioarele în munca mea și să-și piardă fundul?! Naiba să te ia, castron nenorocit! Naiba să te ia, morcov tăiat mărunt! Naiba să te ia, ceapă ordinară, care ai zburat și tu peste tot! Sâc, că acum chiar plâng!

...

Sunt calmă. Sunt calmă. Sunt calmă. 
Chiar sunt calmă. 
Morcovul întărit, uscat și lipit între plăcile de faianță este cel mai mare dușman al omului.
Sunt calmă.





Dacă ieri eram nervoasă și amenințam cu pumnul hoarde întregi de femei, astăzi sunt mai bine. Azi sunt gravida aia drăguță, care se ține de burtă și zâmbește tâmp. E incredibil cum o sesiune de cumpărături reușește să mă facă să mă simt excelent. Acum, văzând asta negru pe alb, mă simt și un pic goală pe dinăuntru.

Dar îmi trece repede, pentru că mi-am luat chestii! Chestii în punguțe și în cutiuțe, cu etichete și cu coduri de bare. Chestii care miros a nou și care sunt învelite în folii de plastic, în care îmi înfig unghiile ca să le rup.

Mi-am luat chestii care miros frumos (set apă de toaletă și loțiune de corp Givenchy Very Irresistible, puteți cumpăra apa de toaletă de aici), chestii pentru păr (spray Pantene Thick & Strong, de la Carrefour) și chestii pentru ochi (bază pentru machiajul ochilor, de la Sephora; Dior Waterproof Liner, puteți cumpăra de aici).

Acum că m-am uns, parfumat, pulverizat și colorat cu toate, mă simt mult mai bine. Îmi aranjez burțile pe două perne așezate strategic pe canapea și totul e ok în lume.






Dacă mai aud asta o dată, se lasă cu sânge.

"O să vezi tu că nu e chiar așa cum crezi. E nasol. Nu dormi, nu mănânci, nu mai ai timp de nimic... Viața ta se schimbă complet."

Normal că viața mea o să se schimbe complet! O să am un copil! Dar asta nu înseamnă că viața mea o să se termine. O să fie doar altfel. Nu spun că n-o să fie greu, dar nici groaznic n-o să fie. Ba chiar cred că o să fie foarte frumos.

Femei frustrate si nefericite ce sunteți, vă compătimesc. Chiar atât de rău vă pare că aveți copii? Chiar atât de nefericite v-au făcut? Știu că nu, dar nu mai spuneți tâmpeniile astea cu voce tare!

Știți ce cred eu despre voi când vă aud? Cred că sunteți niște nefericite, neîmplinite, care nu-și iubesc copiii cu adevărat, ci pentru că "așa trebuie". Nimeni nu-și spune "vai, săraca de ea" când vă aude. Toți stau și vă judecă. Pe bună dreptate.

Așa că terminați cu plânsul ăsta telenovelistic și fiți fericite. Faceți de mâncare, schimbați un scutec, uitați-vă la desene animate, pentru că este cel mai frumos lucru care vi se poate întâmpla.

Iar pentru mine nu vă mai faceți voi griji. O să mă descurc de minune. Nu știu cum, dar Mama are un plan.

Lasă, că o să vedeți voi.
photo: http://news.sched.org





O să fiu mamă în curând. De abia aștept.Nu.O să fiu mamă în curând. Nu a fost ceva chiar plănuit, dar este ceva foarte dorit. Nici așa.O să fiu mamă în curând, iuhuu!Încă o dată.O să fiu mamă în curând și viața mea o să fie completă....O să fiu mamă în curând și MĂ CAC PE MINE DE FRICĂ!


Știți femeile alea din reclame și din filme, care își mângâie zâmbitoare burțile gravide și cărora le iese fericirea prin porii încă perfecți? Femeile alea care se trezesc dimineața și plutesc prin casele lor albe, perfecte. Femeile alea care se dau cu doua degete de crema în jurul buricului și totul e minunat. Femeile alea nu există de fapt.

Sarcina nu este perioada în care o femeie înflorește. Singurele care înfloresc în perioada asta sunt tâmpitele de griji, acneea și la fel de tâmpitele minute pe care le petreci în chiloți, în fața oglinzii, întrebându-te ce doamne-iartă-mă s-a întâmplat cu corpul tău.
Ca sa nu mai vorbesc despre "creierul de gravidă" care da, draga mea sceptică viitoare mamică, chiar există! Eu, cel puțin, am reușit până acum să mă pun în cele mai penibile situații. Am lăsat telecomanda de la tv în frigider; mi-am căutat telefonul folosind lanterna de la același telefon; m-am enervat, am făcut o scenă și am leșinat ca o divă într-un birou plin de oameni.

Sigur, sunt și părti frumoase. Prima ecografie, când i-am auzit inima mormolocului, m-a lăsat mută. Apoi a doua ecografie, când i-am aflat sexul și i-am numărat degetele, m-a făcut să plâng de emoție ca o descreierată în cabinetul medicului. Am ajuns acasă, am arătat tuturor ecografia, m-am mândrit cu "băiatul lu' mama frumos", apoi am aruncat-o din greșeala la gunoi și mi-am dat seama abia după câteva zile. Așa că am început să plâng în hohote, pe jos, în mijocul bucătăriei, cu mânecile suflecate și cu mâinile mirosind a gunoiul răscolit pe toată podeaua.

Și de aici grijile - cum naiba o să reușesc eu să cresc un copil, dacă nici măcar nu sunt în stare să am grijă de o bucată de hârtie? Mi-a luat ceva timp până să-mi revin din faza "o să-mi uit copilu-n parc și o să-mi dau seama după câteva zile".
Pfff... Cu toate astea, Mama are un plan. Pentru că trebuie să am un plan.

Un produs Blogger.